Doamne, ai secat izvorul de har şi de bucurie
De îmi pare tot mai grea calea către veşnicie
Sau Te-ai supărat pe mine că destul nu am vegheat
Şi prea multă-ngrijorare şi teamă am adunat?
Mi-e fiinţa aşa slabă şi furtuna-i aşa mare
Iar puterile mă lasă tot căutând în jur salvare
Şi-o-ntrebare mă-nspăimântă: Oare mâine cum va fi?
Voi mai fi în stare oare a ierta şi a iubi?
Îmi ridic spre cer privirea însă ceru-i plin de nori
Şi Te caut cu disperare în apus, în primii zori
Însă mi-a slăbit credinţa căci destul nu m-am rugat
Şi, presată de-ndoieli de iubirea-Ţi am uitat!
Doamne, azi m-aplec la cruce şi Te rog cu stăruinţă
Să ai milă şi-ndurare... să laşi Tată biruinţă
Şi mă iartă că adesea alergat-am în zadar!
Doamne, nu seca izvorul de iubire şi de har!

Vulcan-02-08-2023
Mary